Amortizarea ca termen general se refera la recuperarea treptata, esalonata, atat din punct de vedere contabil, cat si din punct de vedere fiscal, a tuturor costurilor generate de dobandirea unui activ, constructia sa, producerea din resursele proprii, precum si a cheltuielilor conexe care se pot regasi in costul unui activ: instalare, montaj, taxe nerecuperabile etc.
Metodele de amortizare utilizate in practica sunt:
- amortizarea liniara – este cea mai folosita metoda si se calculeaza prin impartirea valorii activului la numarul de ani in care va fi folosit; cheltuiala cu amortizarea este astfel constanta pe intreaga durata de functionare a activului;
- amortizarea accelerata este folosita atunci cand activele sunt utilizate mai intens in primul an de folosinta (cheltuiala mai mare pentru firma in primul an) si consta in includerea, in primul an de functionare, in cheltuielile de exploatare a unei amortizari de pana la 50% din valoarea de intrare a imobilizarii;
- amortizarea degresiva este folosita tot atunci cand activele sunt utilizate mai intens in primii ani de folosinta si presupune multiplicarea cotelor de amortizare liniara cu niste coeficienti, astfel ca in primii ani de la receptia mijlocului fix, procesul de amortizare este accelerat, iar pe masura trecerii anilor corespunzatori duratei normale de functionare, amortizarea inregistrata se reduce.
Faptul ca putem sa esalonam costurile mentionate mai sus (nu punem direct pe cheltuiala asa cum facem cu obiectele de inventar), are drept consecinta o afectare a profitului nu dintr-o data, in luna achizitiei, ci pe parcursul catorva ani, corespunzator cu durata de viata utila. Desigur ca durata de viata difera de la un tip de imobilizare la alta.
Amortizarea este o cheltuiala non cash, ea nu afecteaza fluxul de numerar al entitatii, doar profitul perioadei.
Deoarece in definitia de mai sus discutam despre amortizare fiscala si cea contabila, in practica este important sa se faca distinctia intre cei doi termeni: amortizarea fiscala si amortizarea contabila.
Amortizarea fiscala
Din punct de vedere fiscal, potrivit art. 28 din Codul Fiscal, mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporala care indeplineste cumulativ urmatoarele conditii:
- este detinut si utilizat in productia, livrarea de bunuri sau in prestarea de servicii, pentru a fi inchiriat tertilor sau in scopuri administrative;
- are o valoare fiscala egala sau mai mare de 2.500 lei, limita stabilita prin HG, la data intrarii in patrimoniul contribuabilului (prin optiune, pentru bunurile cu o valoare sub pragul de 2.500 lei, entitatea poate opta daca sa le inregistreze direct pe cheltuiala sau sa le amortizeze pe o anumita durata de viata);
- are o durata normala de utilizare mai mare de un an.
In ceea ce priveste valoarea fiscala de 2.500 lei, pentru platitorii de TVA se va lua in considerare valoarea de achizitie fara TVA (baza) de pe factura, iar pentru neplatitorii de TVA se va lua in considerare valoarea de achizitie cu tot cu TVA de pe factura.
De retinut este faptul ca amortizarea fiscala se va calcula doar incepand cu luna urmatoare celei in care bunul achizitionat a fost pus in functiune.
Pentru stabilirea duratei de viata a unui bun se va utiliza tabelul din Hotararea Guvernului nr. 2139/2004, unde pentru fiecare mijloc fix este prevazuta o anumita durata de viata (interval de ani) iar entitatea poate sa aleaga o anumita perioada care sa se incadreze in intervalul respectiv.
Atentie! Terenurile nu se amortizeaza, deoarece se considera ca acestea nu isi vor pierde niciodata valoarea.
Registrul pentru amortizarea fiscala este un document de evidenta externa, care furnizeaza informatii atunci cand se calculeaza impozitul pe profit (in cazul entitatilor platitoare de impozit pe profit). El nu genereaza note contabile.
Amortizarea contabila
Din punct de vedere contabil, activele imobilizate sunt acele active generatoare de beneficii economice viitoare si detinute de entitate pentru o perioada mai mare de un an. Mai exact, sunt acele active destinate utilizarii pe o baza continua, pe o perioada mai mare de un an, in scopul desfasurarii activitatilor entitatii si atingerea obiectivelor stabilite.
Amortizarea contabila este cea care apare in balanta de verificare, iar registrul de amortizare contabila este un document care furnizeaza informatiile care se inregistreaza in contabilitate -> nota contabila de amortizare -> 6811=281xx.
Conform Ordinului nr. 1802/2014, trebuie sa amortizam un mijloc fix pe durata de viata utila a acestuia, adica pe perioada in care acesta este disponibil pentru utilizare de catre entitate (produce beneficii economice viitoare).
Aceasta durata de viata utila se va stabili, de regula, de catre entitate, in politicile si procedurile contabile ale acesteia.
Din punct de vedere contabil, nu se prevede o limita minima a valorii pentru care un mijloc fix poate fi amortizat.
De cele mai multe ori, entitatile utilizeaza un singur registru de amortizari, gasind punctele comune intre cele doua tipuri de prevederi – contabile si fiscale si utilizand duratele de viata prevazute de HG 2139/2004.
Sistemul de doua registre se utilizeaza de cele mai multe ori de catre firmele multinationale, care aplica un sistem de raportare contabila conform politicii companiei si care difera semnifictiv de prevederile fiscale. In acest sens, este necesara evidentierea separata a amortizarii pentru scopuri fiscale.
