Punctul 0 sau punctul breakeven al unei afaceri sau altfel spus pragul de rentabilitate este atins atunci cand se ajunge la un nivel de vanzari la care nu poti obtine nici profit, nici pierdere. Este cel mai des determinat in scop intern pentru analiza activitatii firmei, dar poate fi utilizat si de analistii de credite pentru a determina pierderea care ar putea sa apara daca un solicitant al unei finantari ar suferi o scadere a vanzarilor. Calculul pragului de rentabilitate este util si pentru a analiza daca este oportuna introducerea unui nou produs in portofoliu.
Se poate calcula ca valoare sau ca numar de unitati.
- Calculat valoric: Punctul 0 = Costuri fixe / [(Vanzari – Costuri variabile)/ Vanzari]
- Calculat ca numar de unitati: Punctul 0 = Costuri fixe / (Pret unitar – Costuri variabile unitare)
O varianta a acestui indicator care se concentreaza pe punctul de breakeven din punct de vedere al fluxului de numerar se determina scazand de la numarator cheltuielile care nu genereaza flux de numerar (asa cum este amortizarea). Pentru a putea calcula acest indicator trebuie sa delimitezi costurile fixe de costurile variabile. Costurile fixe sunt aceste costuri care raman fixe indiferent de volumul vanzarilor: ex. chiria, asigurarile etc. Costurile variabile sunt aceste costuri care variaza in functie de nivelul vanzarilor ? ex. cheltuielile de productie – materia prima, salariile angajatilor directi etc.
Exista si costuri care au o componenta fixa si una variabila, de aceea delimitarea corecta a tuturor costurilor este foarte importanta pentru a obtine rezultate relevante.
Exemplul 1: O companie are costuri fixe in valoare de 2.000.000 lei. Vanzarile (cifra de afaceri) sunt de 6.000.000 lei, iar costurile variabile se ridica la 3.000.000 lei. Potrivit formulei, punctul 0 = 2.000.000 lei / [ (6.000.000 lei – 3.000.000 lei)/6.000.000 lei] = 2.000.000 lei /0.5 =4.000.000 lei. Asadar, la un nivel al vanzarilor de 4.000.000 lei, entitatea obtine un rezultat egal cu 0. Avand in vedere ca nivelul actual al vanzarilor este 6.000.000 lei, inseamna ca vanzarile entitatii pot sa scada cu inca 2.000 .000 lei pana cand va incepe sa piarda bani.
Exemplul 2: O companie are costuri fixe constand in costuri de leasing, salariile conducerii si asigurari in valoare de 50.000 lei. Compania produce casti de telefoane. Costurile variabile legate de productia castilor constau in materie prima si munca directa care se ridica la 5 lei/buc. Castile se vand la un pret de 10 lei/ bucata. Pornind de la aceste informatii se poate determina punctul 0 in numar de unitati astfel: 50.000 lei /(10 lei – 5 lei ) = 10.000 bucati. Aceasta inseamna ca respectiva companie trebuie sa produca si sa vanda 10.000 de casti pentru a-si putea acoperi cheltuielile totale, fixe si variabile. La un nivel de vanzari de 10.000 de bucati, nu va obtine profit, dar nu va inregistra nici pierdere. Daca se estimeaza ca vor avea loc scaderi ale nivelului vanzarilor (cum ar fi de exemplu in contextul recesiunii), atunci compania poate ajunge sub acest nivel 0, ceea ce inseamna ca va inregistra pierderi.
Ce masuri se pot lua in astfel de situatii?
Exista doua remedii posibile:
- cresterea pretului de vanzare sau
- reducerea costurilor.
Aceste posibilitati trebuie analizate temeinic, in functie de situatia concreta a entitatii si de contextul pietei:
- preturile competitiei: entitatea trebuie sa analizeze preturile raportat si la competitie, fiindca daca mareste preturile peste nivelul competitiei in conditii de calitate similara a produsului, s-ar putea sa isi reduca drastic vanzarile;
- reducerea costurilor la materii prime nu trebuie facuta cu rabat de la calitate, pentru ca acest lucru ar putea avea consecinte dezastruoase;
- etc.
Un alt indicator strans legat de breakeven este marja de siguranta, care arata ce reducere a vanzarilor se poate realiza (calculata ca procent) inainte de a se ajunge la breakeven. Acest indicator este important atunci cand o proportie insemnata a vanzarilor este supusa riscului de scadere sau chiar eliminare, cum ar fi situatia in care se ajunge la finalul unui contract cu un client important. Cunoscand marja de siguranta, managementul companiei va putea intelege mai usor riscul de pierdere generat de o fluctuatie la nivelul vanzarilor. Desigur ca indicatorul nu poate fi folosit oricand, in orice context. De exemplu, nu este relevant in cazul activitatilor cu fluctuatii sezoniere.
Modul de calcul este urmatorul: Marja de siguranta = (Nivelul curent al vanzarilor – Punctul 0)/Nivelul curent al vanzarilor
Exemplu: Compania X producatoare de agende doreste sa cumpere un echipament nou pentru a-si extinde capacitatea de productie. In urma achizitiei vor creste costurile operationale (fixe) cu 30.000 lei/an.
Calculele la nivelul companiei arata astfel:
Situatia curenta
- Vanzari: 800.000 lei
- Costuri fixe: 300.000 lei
- Costuri variabile: 400.000 lei
- Breakeven = 300.000 lei /[(800.000 lei – 400.000 lei)/800.000 lei] = 600.000 lei
- Marja de siguranta =(800.000 lei – 600.000 lei )/800.000 lei = 25%
Situatia dupa achizitia echipamentului
- Vanzari = 850.000 lei
- Costuri fixe =330.000 lei
- Costuri variabile = 425.000 lei
- Breakeven = 330.000 lei / [(850.000 lei – 425.000 lei)/850.000 lei] = 660.000 lei
- Marja de siguranta = (850.000 lei – 660.000 lei)/850.000 lei = 22%
Calculele arata ca in urma achizitiei echipamentului, creste punctul de breakeven si scade marja de siguranta, prin urmare se poate concluziona ca extinderea productiei prin achizitia echipamentului nu este o idee atat de buna. Desi prinsi in activitatea de zi cu zi, antreprenorii nu reusesc sa isi aloce suficient timp efectuarii de calcule de eficienta, totusi, analiza cifrelor efectuata periodic poate conduce la concluzii care pot imbunatati sau chiar salva afacerea.
