Am discutat pana in prezent despre urmatoarele surse de finantare: boostrapping, surse personale, cei 3P, business-angels. In noul articol inspirat din cartea lui Marius Ghenea, “Antreprenoriat, Drumul de la Idei catre Oportunitati si Succes in Afaceri” ne vom concentra asupra surselor de finantare pe care le putem obtine de la banci sau prin fonduri de investitii.
“Bancile: bani ieftini sau bani scumpi?
Facem un scurt intermezzo intre doua tipuri de investitori financiari (business-angels si fonduri de investitii), pentru a vorbi putin si despre finantarea bancara, un tip de finantare care, de obicei, apare in strategia financiara a unei companii inainte de o discutie cu un fond de investitii si, de cele mai multe ori, dupa ce a fost obtinuta o prima runda de finantare de la un investitor 3P sau de la un business-angel.
Dar cum sunt aceste credite, din punctul de vedere al „costului total”, fata de alte tipuri de finantare pe care un start-up antreprenorial le poate accesa? Ei bine, la aceasta intrebare raspunsul s-ar putea sa fie unul greu de acceptat la prima vedere: finantarea bancara este, totusi, cea mai ieftina varianta de finantare, pentru ca este cam singurul tip de finantare, in afara de banii proprii, pentru care finantatorul nu solicita parti din companie (actiuni, instrumente convertibile, alte tipuri de participatii). Si pentru ca singurul cost este o dobanda (plus costurile de management si administrare, cu care trebuie sa fiti oricum foarte atenti, pentru ca acolo pot aparea cele mai mari probleme), putem spune ca acesti bani sunt totusi bani ieftini, deoarece ne permit, ca antreprenori, sa ramanem in continuare stapani 100% pe propriul nostru business (si sa ne si bucuram, tot 100%, de roadele acestui business, daca afacerea va fi profitabila). Desi aici apare deja un caveat, in sensul ca majoritatea bancilor, mai ales cand finanteaza un start-up, vor pune tot felul de conditii care limiteaza de exemplu distributia de dividende sau alte actiuni pe care antreprenorii ar dori sa le intreprinda, cel putin atat timp cat creditul nu este rambursat catre banca.
Sa nu fiu gresit inteles: eu nu sustin aici ca cea mai buna este varianta finantarii prin credite bancare, pentru orice sume, in orice moment al dezvoltarii afacerii si in orice conditii impuse de o banca sau de alta. Spun doar ca, spre deosebire de ceea ce ne-ar putea spune intuitia, creditele bancare sunt totusi mai ieftine decat ne imaginam noi. Si pentru ca vrem sa vedem probabil cat, cum si cand ne putem indatora bancar, ca afacere antreprenoriala, trebuie sa vorbim putin despre leverage. Leverage este o tehnica specifica domeniului financiar in care cineva, de cele mai multe ori o companie sau un investitor, multiplica rezultatele activitatii, fie prin multiplicarea profiturilor sau castigurilor, fie, in scenariul negativ, prin multiplicarea pierderilor, cel mai tipic mod de a genera efectul de leverage fiind prin contractarea de imprumuturi.
Evident, aceasta formula functioneaza bine numai daca randamentul companiei este semnificativ mai mare decat dobanda bancara. Daca, spre exemplu, randamentul este sub dobanda bancara, atunci efectul de leverage poate intra in rosu (adica se transforma in procent negativ) si apare un cerc vicios pentru companie: cu cat imprumuta mai multi bani, cu atat compania realizeaza pierderi mai mari. Acesta este ciclul fara iesire care se incheie de obicei cu falimentul companiei care a intrat intr-un asemenea doom-loop…
Fonduri de investitii: urmatoarea etapa de dezvoltare
Fondurile de investitii (si am inclus aici atat fondurile de tip venture-capital, cat si pe cele de tip private-equity) pot aparea doar mai tarziu in dezvoltarea unui start-up antreprenorial. Cu toate acestea, cred ca acest tip de investitor este unul dintre cei mai importanti din intreg ciclul de finantare al unei afaceri, poate si pentru faptul ca este, de obicei, ultimul investitor in ordine cronologica inainte de o vanzare finala catre un strategic (o situatie de exit), sau inainte de o listare publica la bursa (un IPO).
Vorbind de venture-capital si private-equity, probabil ca acum ar fi o buna idee sa definim ce inseamna fiecare dintre cele doua tipuri de fonduri de investitii, sa vedem in ce fel se aseamana si in ce fel sunt diferite ele:
Fondurile de venture-capital sunt fonduri care investesc in companii aflate in stadiul initial (early-stage), fie la start-up fie in perioada care urmeaza dupa start-up, companii care au potential de crestere foarte mare. Fondurile venture-capital, ca orice investitor de acest gen, realizeaza profit preluand o parte din actiunile companiei in care investesc si apoi valorificandu-le in runde ulterioare de finantare sau prin IPO. Investitia de tip venture-capital este in general cea care urmeaza dupa investitii de tip seed de la business-angels sau din alte surse si se situeaza in gama de peste un milion de dolari per proiect (in functie de tipul de fond si de piata relevanta, unele investitii de venture-capital pot ajunge si la peste 10 milioane dolari sau mai mult).
Fondurile de private-equity sunt vehicule colective de investitii destinate sa realizeze plasamente in equity (preluarea de actiuni in companii) sau in alte instrumente de tip equity, in functie de strategiile de investitii ale investitorilor. De obicei, structura unui fond de investitii de acest gen este una de Limited Partnership sau LP (parteneriat cu raspundere limitata), iar sumele necesare fondului sunt adunate de la investitorii individuali si apoi gestionate de o firma private-equity. In general, o singura firma de private-equity gestioneaza mai multe fonduri separate de investitii, in functie de modul cum sunt acestea stranse de la investitori (fac aceste precizari deoarece de multe ori nu este clara diferenta intre fondul de investitii propriu-zis si firma de private-equity care ii face managementul). Fondurile de private-equity realizeaza profituri din vanzarea ulterioara, la un pret mai mare, a participatiilor in companii (fie prin vanzare de tip exit catre un strategic, fie prin IPO sau prin alte metode de vanzare a actiunilor detinute).
Din aceste profituri, firma de management primeste o cota-parte numita carried interest, dar numai daca genereaza un randament peste un anumit hurdle-rate sau randament minim. Ca moment si dimensiune a investitiei private-equity, aceasta se adreseaza companiilor aflate la un moment mai indepartat de start-up, respectiv in momentul in care compania este in plina dezvoltare si are nevoie de capital de expansiune, iar sumele investite intr-o companie sunt de ordinul zecilor de milioane de dolari. Pana nu demult, fondurile de private-equity foloseau foarte mult leverage in majoritatea tranzactiilor lor, prin atragerea de finantari bancare suplimentare pentru preluari de capital in diverse companii, asemenea tranzactii fiind denumite LBO’s (Leveraged BuyOuts).
Si iata ce cred ca ar trebui sa stie fiecare antreprenor care vrea sa atraga un fond de investitii ca asociat/ actionar in companie:
1. Momentul cand e bine sa demarezi discutiile cu un fond de investitii
Nu exista in realitate un „moment perfect” sa abordezi un fond de investitii, dar ideal ar fi sa incepeti cu cel putin 1-2 ani inainte de perioada in care compania ajunge sa epuizeze alte cai de dezvoltare organica si ar putea avea nevoie rapida de o injectie de cash de la un astfel de fond de investitii.
2. Importanta oamenilor cu care negociezi detaliile tranzactiei
Din pacate, in fondurile de investitii, ca in orice companie, lucreaza tot niste oameni, nu sunt nici acolo supra oameni. Iata de ce, uneori este destul de dificil pentru un antreprenor de calibru mare, sau macar cu o viziune de exceptie, sa lucreze eficient cu unii dintre acesti oameni, mai ales cu acei manageri de investitii care sunt extrem de birocrati si pentru care nu conteaza nimic altceva in afara de modul cum arata spreadsheet-ul cu cifre. Asa ca ganditi-va de doua ori inainte de a va „casatori” cu acesti oameni: sunt ei oameni cu care ati putea lucra pe termen lung, inteleg ei businessul vostru, sunt ei decision-makers, astfel incat sa nu asteptati la nesfarsit orice decizie de la fond? Si, nu in ultimul rand, sunt ei oameni cu care v-ar face placere sa stati la o bere? Chiar daca pare trivial, e un element important de analiza, va asigur.
3. Modul in care se lucreaza cu un fond de investitii in perioada cand esti „companie de portofoliu”
Fondurile de investitii intra intr-o companie pentru a-si maximiza valoarea din companie si pentru a realiza un exit la un randament cat mai bun, nimic altceva. Trebuie sa intelegeti de la bun inceput acest lucru, iar pentru acei antreprenori care, poate pe buna dreptate, nu vor sa realizeze un exit rapid, ci vor sa dezvolte afacerea ca o afacere de familie si, eventual, sa o transmita generatiilor viitoare, e bine de stiut ca, in acest caz, un fond de investitii nu este partenerul potrivit
4. Ce trebuie sa stii cu privire la managementul financiar al companiei in perioada cand ai alaturi un fond de investitii
Un lucru important pentru orice fond de investitii (cu siguranta mult mai important decat pentru un antreprenor, care de multe ori simte, mai curand decat analizeaza, rezultatele financiare ale companiei) este controlul financiar al companiei. Pentru aceasta, la venirea unui fond de investitii intr-o companie antreprenoriala, de cele mai multe ori, primul schimbat este directorul financiar (uneori, de fapt, nici nu exista un adevarat director financiar in companiile antreprenoriale, ci mai curand un departament financiar-contabil condus de o persoana cu competente in zona de contabilitate).
Ceea ce nu vede aproape niciun antreprenor in acel moment este pericolul ca directorul financiar (care va fi in general propus si recrutat de fondul de investitii) sa devina un inamic al sau, care ii franeaza sau chiar ii saboteaza miscarile, intr-o lupta interna care nu existase niciodata inainte, in acea afacere antreprenoriala. Antreprenorii sunt din pacate, in marea lor majoritate, nepregatiti pentru astfel de jocuri si lupte politice. Cu siguranta, un antreprenor inteligent si flexibil poate lucra bine cu un director financiar valoros si chiar are nevoie de un asemenea sprijin, intr-o companie care pana atunci nu a beneficiat de o astfel de expertiza. Lucrurile pot insa degenera, in momentul in care tot felul de interese personale obscure intra in joc, iar board-ul unei companii in care exista investitori de tip private-equity sau venture-capital este, din pacate, plin de „agende personale ascunse” ale unor oameni care sunt doar vremelnic in acea afacere si au cu totul alte obiective decat bunastarea si dezvoltarea acelei afaceri antreprenoriale…”
Continua sa urmaresti seria de articole inspirate din aceasta carte. In urmatorul articol vom vorbi despre fonduri europene, listarea la bursa si alte surse de finantare.
