Ultimile surse de finantare ale afacerii despre care vorbeste Marius Ghenea in cartea lui “Antreprenoriat, Drumul de la Idei catre Oportunitati si Succes in Afaceri” sunt fondurile europene si listarea la bursa. In articolele precedente poti gasi informatii despre bootstrapping, surse personale de finantare, cei 3P, business-angels, surse de finantare de la banci sau prin fonduri de investitii.
“Fondurile europene: mitul banilor „gratuiti”
In ansamblu, ceea ce incerc sa subliniez in acest capitol este faptul ca banii europeni pot contribui semnificativ la dezvoltarea unor tipuri de afaceri antreprenoriale (dar nu a tuturor afacerilor antreprenoriale) insa trebuie sa avem mare grija, atunci cand analizam un proiect bazat pe fonduri europene, sa vedem si costurile sau riscurile unui astfel de proiect, nu doar avantajele.
In primul rand, incep cu precizarea ca fondurile europene nu sunt disponibile pentru orice fel de activitate sau investitie. Mai mult, in ciuda a ceea ce cred multi antreprenori, programele bazate pe fonduri europene sunt in mare masura destinate autoritatilor publice centrale si locale (cum ar fi POR, Programul de Dezvoltare Regionala, sau PODCA, Programul Operational pentru Dezvoltarea Capacitatii Administrative, sau POSM, Programul Operational Sectorial pentru Mediu etc.) in timp ce o parte mai mica sunt destinate si societatilor comerciale, ca acelea care sunt afaceri antreprenoriale (IMM-uri). In aceasta categorie, de interes in prezent ar putea fi POS CCE (Programul Operational Sectorial pentru Cresterea Competitivitatii Economice), PNDR (Programul National pentru Dezvoltare Rurala, in cazul afacerilor antreprenoriale care pot contribui la dezvoltare rurala) sau POSDRU (Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane).
Exista chiar o actiune importanta la nivel european, fondurile Jeremie, care sunt fonduri compozite, unde nu doar banii europeni sunt pusi in joc, ci si sume provenind de la fonduri de investitii. Teoretic, aceasta ar trebui sa fie o formula ideala, care sa ajute la „multiplicarea” banilor europeni, deoarece fondurile de investitii profesioniste sunt remunerate nu dupa cati bani europeni atrag, ci in functie de randamentul net al afacerilor in care investesc acesti bani si banii proprii, asa incat am putea asista la o schimbare cu 180 grade a modului de gandire si alocare a fondurilor europene, in urmatorii ani.
Iata o scurta schema cu privire la modul cum poate fi analizata, de catre un antreprenor, ideea unei finantari europene:
1. Porniti de la o NEVOIE reala a companiei, NU de la un Program Sectorial!
Faceti mai bine o lista cu zonele din afacerea voastra unde este nevoie de finantare suplimentara (indiferent ca e vorba de echipamente productive sau IT, de training pentru angajati sau de constructia unei noi zone de depozitare), apoi cu aceasta lista in mana chemati la o discutie o companie de consultanta pe fonduri europene si vedeti care dintre problemele acute de finantare pe care le aveti pot fi satisfacute, total sau partial, cu bani europeni.
2. Cand aveti o directie clara de investitii (la intersectia intre nevoile curente ale firmei si programele europene disponibile), faceti o analiza foarte atenta cu privire la costurile totale ale proiectului european, fata de alte solutii pe care le puteti pune in aplicare
3. Nu va complicati cu fonduri europene pentru sume foarte mici!
In accesarea fondurilor europene, exista tot felul de sunken costs (costuri ascunse), care pot deveni importante atunci cand sumele solicitate sunt foarte mici, pana la nivelul la care aplicantii au costuri mai mari cu birocratia aprobarii dosarului (si din cauza obligatiilor ulterioare), decat sumele nete care le sunt finantate nerambursabil.
4. Faceti o planificare cat mai atenta a cash-flow-ului pe proiectul european contractat!
Cu privire la afacerile antreprenoriale, din pacate, atunci cand pornesc pe directia fondurilor europene, majoritatea antreprenorilor spun „ne descurcam noi cu cofinantarea”, in loc sa faca un plan serios de cash-flow pe acel proiect si sa vada cum afecteaza acest proiect intregul cash-flow al companiei. Iar aici, un sfat (bazat si pe experienta personala) este ca in proiectia de cash-flow a unui proiect european sa luati tot timpul in calcul, ca decontare, dublul intervalului de timp „garantat” de autoritatea de management a proiectului.
Listarea la bursa si alte surse de finantare
Trebuie spus de la inceput ca listarea la bursa nu este o finantare tipica pentru o afacere antreprenoriala. De aceea nici nu vom intra in prea multe detalii cu privire la aceasta optiune, ea apare, in opinia mea, in vederile unui antreprenor ca sursa de finantare (sau, de ce nu, ca varianta optima de exit) doar intr-una dintre urmatoarele situatii:
- ati adus deja in companie un fond de investitii, care va poate ajuta sa structurati activitatea intr-un fel potrivit pentru o listare pe bursa;
- activati intr-un domeniu special de afaceri (de exemplu IT, biotech, cleantech) si serviti deja o piata globala, chiar daca reprezentati o companie antreprenoriala aflata numai la 2-3 ani de la start-up (situatie in care o listare pe o bursa straina importanta poate fi o solutie);
- aveti o afacere antreprenoriala, dar care a crescut suficient de mult (sa spunem ca poate fi evaluata prin metode de piata la 100 milioane euro) si care nu poate trece intr-o etapa mai inalta de dezvoltare decat daca atrage o finantare suplimentara semnificativa.
Cum niciuna dintre situatiile de mai sus nu este, in realitate, o situatie tipica pentru o afacere antreprenoriala din Romania si cum nici bursa de valori de la noi nu ofera in acesti ani prea multe oportunitati companiilor antreprenoriale care ar putea incerca sa se listeze, nu vom zabovi prea mult la acest subiect al listarii la bursa, insa as vrea totusi sa vedem, pe scurt, care ar putea fi avantajele si dezavantajele pe care o companie le are atunci cand devine o companie listata public.
Avantaje (atat pentru companie, cat si pentru antreprenori):
- Capacitatea de a atrage finantare sub forma de capital: este clar ca un IPO (Initial Public Offering, deci o Oferta Initiala Publica de actiuni pe Bursa) este destinat sa creasca nivelul de capitalizare al companiei, iar o listare de succes poate mari spectaculos nivelul de capitalizare al unei afaceri antreprenoriale;
- Capacitatea sporita de a face imprumuturi pentru cresterea finantarii: ulterior acestei mariri de capital, e clar ca afacerea va avea o baza pe care poate cu usurinta sa imprumute (credite bancare sau prin alte instrumente) sume mari, pana la paritatea capitalului atras sau chiar peste acest nivel, in functie de tipul de leverage;
- Valorizare superioara a companiei (in cazul unui IPO de succes): spre deosebire de o tranzactie privata, in care investitorii (de obicei fonduri de investitii) vor face o analiza la rece, bazata pe cifrele de afaceri istorice si profitabilitatea companiei, ca si pe estimarile cu privire la evolutia viitoare a companiei, in cazul unei listari publice, compania poate utiliza mai bine si activele sale intangibile (recunoasterea de piata, brandurile pe care le detine, momentul lansarii ofertei) astfel incat sa obtina o evaluare superioara a companiei;
- Lichiditate sporita pentru companie si pentru actionari: prin natura lor, actiunile pe bursa sunt in general foarte lichide, putand fi vandute de pe o zi pe alta, la valori apropiate cu valoarea curenta de pe bursa; antreprenorii care merg insa catre un IPO trebuie sa inteleaga de la bun inceput ca pentru ei, ca principali detinatori ai acelor actiuni, vor exista restrictii formale de tranzactionare, dar si probleme informale cu privire la vanzarea unor pachete mari de actiuni intr-un interval scurt de timp (deoarece acest tip de actiune din partea antreprenorului ar putea semnala investitorilor de pe bursa neincrederea fondatorului in propria afacere, ceea ce ar putea prabusi rapid valorile titlului pe bursa);
- Prestigiu pentru antreprenori, dar si pentru manageri sau simpli angajati: este mult mai simplu sa vorbesti despre compania ta (indiferent ca esti angajat, manager sau actionar) ca despre o companie listata la bursa, acest lucru da in general o nota de incredere mai mare a celorlalti fata de companie si fata de tine; in plus, in general la orice IPO, managerii si angajatii-cheie primesc diverse forme de stock-options (optiuni de actiuni), pe care le pot exercita ulterior, deci pot sa beneficieze, in parte, si ei de aceasta crestere a valorii companiei (la care, de fapt, au fost contribuitori importanti!)
- Materializarea (fie si partiala) a valorii financiare personale: una dintre problemele multor antreprenori cu care vorbesc este ca, desi afacerile lor merg foarte bine si sunt profitabile, ei nu pleaca niciodata cu vreun ban „acasa”, deoarece trebuie sa reinvesteasca totul in compania pe care au fondat-o si o conduc; asa ca nu au posibilitatea nici sa isi indeplineasca visul de a-si cumpara o barca (sau altceva ce si-au dorit dintotdeauna) si nici sa aiba la dispozitie niste sume de bani substantiale pe care sa le investeasca in noi proiecte (sau, de ce nu, in plasamente speculative chiar pe Bursa); iata cum, o listare la bursa le permite acestor antreprenori, fara sa afecteze in niciun fel compania, ca si cash-flow sau finantare, sa vanda pachete proprii de actiuni pe bursa si, cu banii obtinuti, sa urmareasca aceste noi interese si/sau hobby-uri…
Dezavantaje (similar, si pentru companie, si pentru antreprenori):
- Mult mai mult tinta diverselor atacuri, litigii, controale de orice fel, decat o companie privata; asa ca, atunci cand iesiti public, trebuie sa va ganditi si la toate aceste implicatii;
- Costuri suplimentare semnificative: aceste costuri in plus apar atat in perioada de dinainte de listare (costuri cu consultanti, cu brokeri de investitii si cu toate actiunile necesare pentru ca o companie antreprenoriala sa intre in conformitate cu regulile unei companii publice), dar si in perioada de dupa listare, cand aceasta conformitate trebuie mentinuta (ceea ce inseamna iarasi diverse costuri); acesta este de fapt unul dintre motivele importante pentru care nu se recomanda un IPO pentru companii cu o valoare de capitalizare mica, insuficienta, deoarece costurile administrative ale listarii ar putea sa eclipseze beneficiile rezultate din posibila marire de capital;
- Necesitatea implementarii unei guvernante corporatiste birocratice: nu atat costurile sunt problema, cat faptul ca intreaga companie ar putea fi paralizata de o birocratie excesiva, pentru a face fata conditiilor impuse de regulamentele bursiere si de pozitia de companie publica;
- Obligatia de a face publica orice informatie relevanta despre companie: aceasta este o obligatie care provine din regulamentele bursiere (valabile cam pe orice piata bursiera din lume) cu privire la transparenta informatiilor cu privire la companiile publice (deoarece actionarii sau cei care vor sa cumpere actiuni au dreptul sa cunoasca toate aceste informatii); teoretic, aceasta obligatie nu reprezinta un dezavantaj in sine, dar daca sunteti o companie care are concurenti foarte seriosi care sunt companii private, ei vor avea avantajul de a putea ascunde mult mai bine informatii sensibile din interiorul companiei (mai ales cele negative)
- Presiune sporita pe mentinerea cresterii companiei: toate statisticile arata ca, spre deosebire de companiile private, companiile listate la bursa isi schimba mult mai frecvent managementul, mai ales cel de varf (CEO); de ce aceste schimbari mult mai frecvente? Pentru ca actionarii (reprezentati in board si in Adunarea generala), sunt foarte nerabdatori sa vada rezultate cat mai bune, cat mai repede
- Pierderea controlului de catre antreprenorul fondator: un element important pentru orice antreprenor este CONTROLUL; atunci cand era singurul detinator al companiei, era deplin in control, apoi a venit un fond de investitii la board si deja o parte din acest control a fost pierdut, iar cu o listare la bursa, de multe ori exista posibilitatea ca antreprenorul sa piarda complet controlul companiei;
Dupa toate aceste tipuri si surse de finantare disponibile pentru o afacere antreprenoriala, cred ca este destul de clar, pentru oricine, ca exista suficiente solutii de finantare, astfel incat, in functie de tipul de companie si situatia propriu-zisa a acelei companii, sa puteti apela la cel mai potrivit mod de finantare a afacerii voastre. Dar lista nu se opreste aici. Fara sa putem aloca suficient spatiu si pentru alte tipuri de finantare (unele destul de putin conventionale), iata aici alte cateva idei si variante pe care le puteti incerca: Vendor Credit, Factoring, Emiterea de obligatiuni, Finantare prin vinderea de actiuni catre angajati.”
Acum ca am acoperit toate sursele de finantare din cartea lui Marius Ghenea, ne-am dori sa stim care credeti ca sunt sursele de finantare preferate de antreprenorii romani?
