Poti invata sa eviti anumite greseli mai mici sau mai mari, pe parcursul dezvoltarii afacerii tale si daca esti dispus sa asculti si sa inveti din experienta altor antreprenori care au trecut deja prin anumite stadii cu businessul lor. Marius Ghenea ofera in cartea sa, “Antreprenoriat, Drumul de la Idei catre Oportunitati si Succes in Afaceri”, recomandari cu privire la acest aspect.
“Din fericire, eu personal am fost ferit de aceste greseli fatale la inceputul activitatii mele de antreprenor (cu toate ca am facut, desigur, multe alte greseli, dar mai mici, se pare), deoarece am avut sansa unei echipe excelente si potrivite pentru industria in care am intrat (care a fost una oportuna pentru noi in acel moment), am luat deciziile necesare fara intarziere (chiar daca uneori orice antreprenor sau manager stie ca deciziile luate nu sunt probabil „cele mai bune”, dar sunt „necesare”, sau altfel spus, uneori e mai buna o decizie proasta, decat nici una) si am incercat sa masuram (evident, nu neaparat cu aparate de masura sofisticate, ci de multe ori „din ochi” sau intr-o analiza de bun simt) rezultatele actiunilor si deciziilor noastre, pentru a imbunatati continuu ceea ce putea fi imbunatatit, adica totul.
Chiar daca am avut norocul sa nu fac greseli mari care ar fi dus la esecul afacerii, am facut probabil, ca multi alti antreprenori, o multime de mici greseli, in ideea ca „numai cine nu munceste, nu greseste”, ori in primii 2 ani de antreprenoriat am muncit cu totii vreo 14 ore pe zi, 7 zile pe saptamana, iar in acest regim, e imposibil sa faci totul fara greseala.
Va veti intreba, poate, cum m-au afectat aceste greseli. M-au ajutat sa vad, in multe situatii, cum puteau fi facute anumite lucruri mai bine decat le faceam inainte. Si pas cu pas, probabil m-au ajutat, in masura in care am invatat din ele, sa fiu un antreprenor mai eficient. Evident, pare mai interesanta si mai putin dureroasa varianta in care toate aceste informatii sunt acumulate de antreprenori in cadrul unor cursuri teoretice de managementul afacerilor, iar apoi antreprenorii merg in businessul real si nu mai fac nicio greseala. Insa asa ceva, in opinia mea, nu are cum sa functioneze, pentru ca este un cerc vicios de tip „oul si gaina”: nu poti sa intelegi exemple si modele teoretice de business daca nu ai inceput o experienta antreprenoriala reala, si nu poti incepe o experienta antreprenoriala reala fara sa faci greseli ca cele ce vor fi mai tarziu prezentate sub forma unor studii de caz in scolile de business.
In tot acest timp am inteles ca de fapt o actiune sau o decizie nu este in mod absolut „corecta” sau „gresita”, ci trebuie judecata intr-un cadru de business bine definit, mai precis in relatie cu obiectivele propuse, acesta reprezentand un lucru foarte important, iar setarea obiectivelor difera mult de la un antreprenor la altul: unul vrea sa inceapa cu un start-up si sa il transforme intr-un lider de piata national, altul vrea doar sa ajunga cu afacerea lui cel mai respectat business mic din orasul natal, iar altul vrea sa creasca un business pentru a-l vinde unor investitori strategici cat mai repede si cu cat mai multi bani. In functie de aceste obiective diferite, actiuni identice ale antreprenorilor vor genera succes intr-o afacere si poate esec total in alta, asa ca „gresit” sau „corect” depinde mult de contextul specific de business.
In plus, se intampla uneori ca un antreprenor sa spuna „ce greseala am facut acum 5 ani”, desi, daca il intrebi putin despre situatia de business din acea perioada, se va gandi si iti va spune ca, in acel moment, a luat totusi decizia potrivita, pe baza situatiei de atunci. Cu alte cuvinte, este normal, mult mai usor sa ne uitam in retrospectiva si sa spunem ca anumite lucruri din trecut au fost gresite, insa chiar aceasta analiza retrospectiva ar putea fi o greseala, deoarece la momentul respectiv, pe baza informatiilor disponibile atunci, poate ca decizia aceea a fost cea corecta.
Seamana putin cu speculatiile bursiere, cand vezi pozitia de azi a bursei si spui „daca investeam asa si asa in trecut, acum as fi fost mult mai bogat”, dar acesta este un exercitiu total steril, pentru ca foloseste informatii viitoare, care nu sunt disponibile antreprenorilor la momentul luarii unor decizii de acest gen. Evident, probabil aici este si zona aceea speciala care face diferenta intre antreprenorii buni si antreprenorii extraordinari, cei din urma „simt” mai bine piata si intuiesc mai bine calea optima de urmat, dupa care au foarte mult succes si toata lumea spune „ce noroc au avut”.
Legat de antreprenorii romani in mod particular, exista un minim „specific national” in a face afaceri, care genereaza probabil si un set specific de erori antreprenoriale. Mai mult, eu sunt convins ca exista si un specific regional (diferit cel putin la nivelul celor trei regiuni istorice mari ale Romaniei), unde vom vedea anumite greseli repetate cu frecventa mai mare. In primul rand, cu privire la cele cinci mari greseli antreprenoriale pe care le-am mentionat, cred ca ele raman neschimbate indiferent de tara sau regiune, nu cred ca exista un „pattern” pentru antreprenorii romani.
In ceea ce priveste greselile mai mici, curente, si care in general nu sunt „fatale” pentru business, probabil exista la antreprenorii romani o preocupare excesiva pentru active in dauna cresterii afacerii (exemplul tipic: antreprenorul a acumulat niste profituri initiale, pe care in loc sa le reinvesteasca in business, in oameni, in capital circulant, le „ingroapa” intr-o proprietate imobiliara, cu scuza ca „are nevoie de un sediu si nu vrea sa aiba costuri de chirie”; chiar daca pana acum piata imobiliara din Romania a fost in continua crestere, mi se pare totusi o greseala pentru o afacere care nu are nicio legatura cu imobiliarele sa investeasca in proprietati, mai ales la inceputul activitatii, cand totul ar trebui sa mearga inapoi in afacerea de baza si sa ajute la cresterea cat mai rapida a acesteia).
O alta greseala cu un anumit specific „national” romanesc este teama antreprenorilor de indatorare bancara (lucrurile s-au mai schimbat in ultimii ani, dar inca mai vad numerosi antreprenori romani care sunt chiar mandri ca nu au datorii la banca, in loc sa se gandeasca la banii bancii ca la cel mai ieftin mod de finantare a afacerii si de crestere exponentiala a acesteia, asa cum gandeste orice antreprenor in occident sau in alte piete antreprenoriale mature).
O a treia eroare cu putin specific romanesc este lipsa de preocupare pentru dezvoltarea continua a resurselor umane ale afacerii (de multe ori antreprenorul roman continua sa fie un fel de director de vanzari-marketing-logistica-operatiuni al propriei companii in loc sa angajeze oamenii potriviti la locul potrivit si apoi sa investeasca in formarea si dezvoltarea lor continua, uneori chiar cu scuza lamentabila „la cat costa managerii azi cu salarii, taxe, masini si toate celelalte, mai bine le fac eu singur pe toate, ca oricum ma pricep mai bine, si pastrez tot eu salariile lor ca si profit in firma”).”
Antreprenori, va indemnam sa ne povestiti din experienta voastra despre greselile pe care le-ati facut de-a lungul dezvoltarii afacerilor voastre si modalitatile prin care ati reusit sa treceti peste ele.
