In articolul anterior am inceput sa discutam despre resursele externe de crestere ale unei afaceri, asa cum sunt prezentate ele in cartea “Antreprenoriat, Drumul de la Idei catre Oportunitati si Succes in Afaceri”, a lui Marius Ghenea. Prima dintre ele a fost francizarea, iar astazi vom aborda tema Joint-Ventures sau Asocieri in Participatiune.
"In Romania, sunt in principal cunoscute doua tipuri de asocieri in participatiune, desi nu acestea sunt in mod necesar cele mai importante sau mai relevante:
– asocierea in participatiune formala care mascheaza un contract de inchiriere sau un alt contract de servicii care nu ar putea fi semnat altfel: aici problema tipica este ca, de exemplu, detinatorul unui spatiu are niste limitari contractuale sau legale cu privire la inchirierea acelui spatiu catre terti, asa ca nu poate semna un contract de inchiriere, ci trebuie sa se realizeze un joint-venture formal, prin care locatorul spatiului primeste de fapt echivalentul chiriei, desi teoretic asocierea presupune un alt tip de impartire a beneficiilor rezultate din acea asociere;
– asocierea in participatiune realizata pentru participarea la o licitatie, mai ales atunci cand fiecare dintre companii, in mod individual, nu indeplineste integral conditiile de participare, dar intr-o asociere (uneori structurata ca un consortiu) se intrunesc toate conditiile impuse de beneficiar; acest tip de joint-venture, desi are in esenta niste obiective rezonabile, este totusi in continuare destul de oportunist si nu pune parteneriatul respectiv intr-o perspectiva mai ampla, de termen mai lung.
De fapt, in general un joint-venture (JV) poate imbraca mult mai multe forme si este un parteneriat intre doua sau mai multe parti, care capata o forma juridica specifica, mergand pana la crearea unei noi entitati de business, gandit in scopul realizarii unor obiective comune si a distribuirii echitabile a beneficiilor obtinute in comun:
– JV in sectorul privat (cel mai comun tip de asociere);
– JV intre o companie si o Universitate (sau un corp al Universitatii);
– JV intre companii aflate in tari diferite (JV international) etc.
De ce am dori, ca si antreprenori si detinatori de afaceri, sa realizam asemenea asocieri? Destul de simplu, pentru ca uneori, putem face impreuna lucruri pe care nu le putem face separat. Iata un exemplu simplu: o companie detine anumite echipamente sau active necesare unui proces de productie, iar o alta (sau chiar un grup de cercetare al unei universitati) detine anumite patente sau tehnologii proprietare care, aplicate, pot genera un proiect viabil.
Separat, nici unii, nici ceilalti, nu pot face nimic cu ceea ce au, pentru ca le lipsesc elemente vitale necesare acelui proiect, dar impreuna, se poate ajunge rapid la un proiect de succes. Iar aceasta optiune a asocierii nu este valabila doar pentru companii mari, ci pentru orice companie, chiar pentru un mic start-up antreprenorial.
Nu intotdeauna, asemenea asocieri sunt insa de succes. Ce anume ar trebui sa analizam, la inceputul unui demers de asociere, pentru a ne asigura ca avem premisele unei asocieri reusite?
– in primul rand, este recomandabil sa existe de la bun inceput o aliniere cat mai buna a obiectivelor celor doua parti (sau tuturor partilor, deoarece exista asocieri care cuprind 3-4 sau mai multe companii) pe acea asociere; in lipsa unor obiective comune foarte clare (si care in principiu ar fi bine sa fie obiective de crestere a profiturilor, care sunt cele mai motivante si genereaza o aliniere implicita a partilor), o astfel de asociere nu are o viata prea lunga;
– ar fi bine, in plus, sa existe un oarecare grad de simetrie intre cele doua sau mai multe parti (adica un anumit echilibru rezonabil, pentru ca daca partile sunt foarte dezechilibrate, probabil ca nici colaborarea nu va putea fi echilibrata); pe de alta parte, nici simetriile perfecte nu sunt de dorit, pentru ca in general, in asocieri ca si in orice asemenea punere in comun, este bine ca o parte sa fie totusi „mai egala” decat alta, sa existe un primus inter pares, altfel vor fi greu de luat deciziile dificile de pe parcurs (voi vorbi de asocierile intre egali si in cazul fuziunilor, in urmatorul paragraf);
– trebuie setate niste obiective rezonabile: eroarea cu asocierile este ca fie nu se asteapta nimic de la ele (doar ceva formal), fie apar asteptari mult prea mari, care nu pot fi indeplinite: o asociere nu este un panaceu universal pentru problemele din companii, este doar una dintre metodele de a stimula cresterea, sau de a rezolva o parte din aceste probleme;
– Timing-ul trebuie sa fie si el corect; am vazut numeroase JV-uri facute fie prea devreme, fie prea tarziu, pe un anumit ciclu de business sau de produs; un JV este gandit sa raspunda rapid, flexibil si adaptabil la schimbarile si provocarile pietei, deci trebuie sa fie facut la timpul sau;
– nu in cele din urma, daca vorbim despre o asociere, trebuie sa existe si o minima chimie buna intre parteneri; o analiza initiala din acest punct de vedere este foarte utila, pentru ca daca aceasta chimie nu exista, atunci asocierea nu va functiona nici ea (cazul tipic de malfunctie a unei asocieri este in cazul asocierii unei mici afaceri antreprenoriale cu o corporatie, pentru exploatarea in comun a unei oportunitati)."
Nu rata articolul urmator, deoarece vom continua seria articolelor despre resursele externe de crestere cu ultima dintre ele, Fuziunile si Achizitiile.
